Eu, Maxim Crocer

Ce face un om plictisit, fără nici un chef de viaţă?! Scrie un blog.

Reclame

14 răspunsuri

  1. draga Maxim,

    eu locuiesc la New York si citind ceea ce scrii tu pe blog chiar ca nu-mi mai vine sa ma intorc in tara. Ce-i cu scepticismul si cinismul asta misogin? Chiar nu exista nimic de facut acolo in Romania, ceva interesant, stimulating, constructiv, creativ? Esti un tip talentat care se lasa in voia pesimismului machisto-mioritic. Imi vine sa-ti zic: „oh, please, give me a break! Get up and do something! Write a book, travel, fall in love, make kids, I don’t know, DO something!” Lamentarile astea intelctualisto-sexiste sunt paguboase zau si tu nu pari a fi un loser.
    However, mi-a placut comentariul despre castitate. Acolo tonul e mai echilibrat si judecata de valoare.

  2. draga Saviana,
    multumesc pentru comentariul prompt si onest. nu cred ca sint nici machist, nici sexist, dar, fireste, respect opinia ta, pur si simplu pentru ca asa se cuvine (si pentru ca nu conteaza de fapt ce cred eu in absolut, ci doar ce cred eu aici si acum). poate ca sint mai degraba deformat de scepticism, adnotind excesiv pe marginea temei desertaciunea desertaciunilor, astfel incit eventualii mei destinatari sint sastisiti si excedati. si deocamdata nu-i nimic de facut. ca si eu fac parte din tagma lamentatilor si lamentosilor intelectuali – da, s-ar putea sa fie adevarat. loser numai eu si dumnezeu stim daca sint sau nu. si asta ramine de vazut. deocamdata tin jurnalul asta de blog tocmai ca sa nu fiu un loser. cit priveste echilibrul, cred ca nu vei putea gasi asa ceva decit in vreo ratacita gradina a desfatarilor… but not in this world. scepticismul poate fi o solutie de serviciu (chiar o scara de incendiu) deloc de lepadat. daca vrei, scepticismul este filozofia minimala nu doar a tranzitiei postcomuniste, ci si a inceputului de mileniu in tromba. desigur, sceptici au existat dintotdeauna, asa incit unul in plus sau in minus nu mai conteaza, iar maxim cel care emite maxime postmilenariste e doar un sceptic oarecare. give me a break! spui. yes, I give you a break!
    fireste ca stiu ca locuiesti la New York si ca esti scriitoare, fiindca ti-am citit Proscrisa cindva.

  3. 🙂

  4. Mi-a făcut plăcere să-ţi citesc blogul.

  5. merci, alexandru.

  6. Super blog. Mi-e teama ca ma las de plictiseala din cauza ta si trebuie sa spun ca totusi imi pare rau, nu de alta dar trebuie sa pun ceva in loc.
    Mi-a facut o imensa placere sa citesc ce scrii. Voi bate zilnic la usa. Cu drag,
    Malaimare

  7. va multumesc pentru comentariu si gentilete, domnule malaimare!

  8. Astazi am avut o zi minunata, am batut la picior Calea Victoriei, m-am delectat pe la muzee, am baut o cafea la Green Hour si am intrat in libraria de acolo, la iesire am vazut cartea Amo(u)r care mi-a atras atentia si am sfarsit prin a o cumpara, am inceput sa o citesc pe treptele muzeului de arta deoarece asteptam sa se sfarsesasca ploaia si am terminat-o cand am ajuns acasa cu hainele lipite de piele si parul ud. Acum 2 minute am terminat cartea si am cautat sa vad cine e autorul acestei carti pe care am sorbit-o si care m-a facut sa trec prin nenumarate stari cea mai pregnanta este de a afla cat mai multe despre Maxim Crocer. Marturisesc ca atunci cand am cumparat cartea nu credeam ca autorul e roman sau traieste in Romania:). Multa inspiratie iti doresc!

  9. multumesc, georgiana, pentru lectura.
    sint roman, dar nu mai locuiesc in romania de foarte multi ani deja!

    • Cu placere, desi placerea a fost si de partea mea. Iti doresc mult succes in continuare!
      Nu iti lipseste Romania?

  10. nu, nu prea imi lipseste romania! cred ca raspunsul meu este dezamagitor, dar el este real.

  11. Important e ce simti tu, si daca simti ca nu-ti lipseste Romania asta e. Dar trebuie sa recunosti ca aici femeile sunt frumoase:). Indiferent unde merg in afara ma intorc cu acelasi sentiment, ca romanii sunt frumosi, indiferent de varsta, stau si ma uit pe strada dupa femei aranjate si inteleg strainii care vin si isi delecteaza privirea.

  12. Vaaai! Deci Maxim Crocer chiar există 🙂
    Mi-am luat cartea, am citit-o cu simţurile la pândă (da, da e vreun critic ceva, prea e estet în exprimare, prea-i migălită pagina până ce capată irizaţii de poem, da’ cine să fie oare). Deja mă aventurasem în a o plasa în categoria cărţilor cu autor necunoscut de pe la noi sau de aiurea: Camera Galbenă, Romanul cocainei, Catastiful amorului, priveam în zare resemantă fără prea mari expectaţii în a şti cine-i autorul concret, iar în urechi Proust îmi spunea „eul scriitorului nu se arată decât în cărţile sale, în timp ce autorul concret e un sine însuşi cu mult mai exterior”… Şi deodată un nesperat blog la orizont.
    Sincere felicitări pentru Amo(u)r!

  13. Apropo de voluntarism, eu cred cam acelasi lucru insa, aleg sa o exprim in termenii: originea oricarei realitati e credinta. Chiar si „poetic faith”, if you want. Voluntarismul imi suna prea ego-centrat si lipsit de deschidere. Exista un indeterminat salvator in exercitiul credintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: