Archive for noiembrie 2010

asimilare
noiembrie 27, 2010

Felul în care sîntem asimilați de ceilalți depinde de felul în care ne-am asimilat noi înșine accidentele din viața lăuntrică.

Reclame

malignitatea
noiembrie 25, 2010

Malignitatea este reprezentativă pentru că este o formă de auto-posesie care nu mai reușește să iasă din circumstanțial.

despre smerenie
noiembrie 23, 2010

Smerenia este un cuvînt inexistent în actualul limbaj cotidian și o stare interzisă în verbiajul și bruiajul vremurilor pe care le trăim. Dacă ar mai fi inventată vreodată, smerenia ar trebui, probabil, să fie un oximoron care renunță tocmai la statutul său de oximoron.

înrăutățirea
noiembrie 20, 2010

Înrăutățirea minții omenești provine, în zilele noastre (de altfel ca întotdeauna), din eșec emoțional și rateu profesional (fie acestea combinate sau nu). Un creier înrăutățit nu își mai pune problema să se vindece, iar acesta este lucrul cu adevărat fatal. Răul a devenit, în acest fel, normalitate.

exponențial
noiembrie 18, 2010

A fi exponențial înseamna implicit și a fi brutal. Iar cînd brutalitatea nu există nativ, ea poate fi inventată.

grevă japoneză
noiembrie 16, 2010

Din cînd în cînd merită să intrăm în grevă japoneză ca protest față de realitatea cotidiană trivială, ca să probăm că sîntem sănătoși.

relicvarium
noiembrie 14, 2010

Există un relicvarium în noi toți, prezent prin felul în care conservăm moaștele defectelor stirpei din care provenim și rămășițele calităților aceleiași familii care ne-a generat. Într-un astfel de relicvarium, însă, unele moaște se păstrează mai bine, altele suferă îngălbeniri și înnegriri și, în cele din urmă, putrezirea survine fatal. Amenințarea acestei putreziri ar trebui să ne facă să fim lucizi, în caz că nu este prea tîrziu.

nu îmi plac apologeții
noiembrie 12, 2010

Nu îmi plac apologeții, pentru că discursul lor are ceva criogenic, de fapt, în fierbințeala cuvintelor radicale și exagerate.

efigie
noiembrie 10, 2010

Efigia vremurilor noastre pare să fie eșecul.

responsabilitatea nocivității
noiembrie 9, 2010

Există chiar și o responsabilitate a nocivității: nu poți fi nociv pur și simplu, nici nu poți fi nociv exagerat, ci doar în doze moderate, în așa fel încît să îți impui un ritm al otrăvirii celorlalți. După ce îți obișnuiești auditoriul și spectatorii cu acest ritm, de-abia atunci poți să depășești măsura, deoarece vei fi considerat aproape normal.