Archive for septembrie 2009

cititul
septembrie 30, 2009

Cînd ne pasionează o carte pe care o citim, ne vine, adesea, pofta să o mîncăm, să o înghiţim şi să o mestecăm pe îndelete, cu voluptate. Se întîmplă, însă, că uneori cartea cu pricina ne înghite şi ne mănîncă pe noi cu voluptate. Apoi, într-un tîrziu, ne scuipă afară. Admit că acest scuipat în afară, după etapa voluptăţii şi a deliciului lecturii, conţine o voluptate la fel de intensă, chiar dacă pe cale de a pieri, ca după un coit performant.

Reclame

obiecte ale dorinţei
septembrie 26, 2009

Există obiecte ale dorinţei pe verticală şi obiecte ale dorinţei pe sau la orizontală. Ele nu sînt foarte greu de diferenţiat, în principiu, întrucît verticalitatea sau orizontalitatea indică deja o direcţie de lucru, o înălţare sau o cădere sau ceva înrudit. Ce ma interesează pe mine este, însă, categoria estetică a obiectelor dorinţei. Ce sînt acestea? Pasiuni mici şi călduţe sau patimi uriaşe? Şi cine le administrează în noi? Adevărul este că m-am săturat să funcţionez şi să funcţionăm doar prin extreme, numai din pricină că acestea ar fi mai autentice decît stările intermediare, decît griurile existenţiale.

marturia
septembrie 20, 2009

Depunem mărturie de viaţă pentru unii şi alţii, dar pentru noi oare mai ajungem să depunem vreo mărturie? Şi cum ar trebui să fie această mărturie? Patetică, rigidă, oarecare? Dar mai ales cine ar trebui să audă mărturia faţă de noi înşine? În niciun caz nu mă gîndesc la Dumnezeu. Dar nici la pereţi şi ziduri.

a juisa
septembrie 18, 2009

A juisa. Cuvîntul acesta nu este foarte des folosit, deşi realitatea lui concretă se referă la o stare de împlinire, fizică măcar. Juisăm, se pare, mai degrabă retoric şi ficţional decît corporal. Nu fiindcă aceată corporalitate nu ar fi pregnantă, ci întrucît nevoile fiziologice pot fi suportate şi la minima rezistenţă. Dar maxima rezistenţă sufletească şi psihică oare cum ar trebui să fie? Conjugarea verbului a  juisa nu mai interesează decît la persoana întîi singular. În rest e vorba doar de tabieturi şi experienţe.

tristan si isolda
septembrie 15, 2009

Puţină lume mai crede în dragoste ca mîntuire. Şi mai puţină lume crede în Dumnezeu ca mântuitor. Pragmatica de astăzi ne învaţă că dragostea nu mai poate fi întrebuinţată altfel decît fizic, în timp ce Dumnezeu nu mai poate fi întrebuinţat altfel decît retoric. Carne şi cuvinte. Eu nu le vreau nici pe unele, nici pe altele decît ca unelte minore, fiindcă  nu am de unde să aleg altceva. Asupra celui de-al doilea D nu vreau să mă pronunţ nici glorios, nici umil, dar în privinţa dragostei pot jura că probabil trăim adesea într-o autoficţiune.