Archive for ianuarie 2009

negustorie
ianuarie 29, 2009

Negustorim cu noi insine si cu ceilalti oricind avem prilejul. Ca la piata, dar cu strigari mai elevate si preturi de obicei ridicate. Atunci cind pretul scade, negustorirea noastra devine sclavie rafinata. Atunci cind pretul urca, aceeasi negustorie se preschimba in publicitate. Reclama de noi insine ne mentine adesea in forma. Pina cind se va scoroji cam ca orice pe lumea asta.

Reclame

savoir
ianuarie 28, 2009

Ce mai ramine astazi din savoir? Arta, deprinderea, cutuma de a cunoaste, de a reflecta… O paranteza, un simulacru, o ipoteza, un cadavru de lux, o sufragerie, un taxi, un bilet de metro si tot asa. Nu ma pripesc deloc cind spun ca nu mai exista savoir in sens greu si tare, ci doar savoir usor, lejer, aerian ori … vegetarian. Lucrurile stau astfel peste tot nu doar intr-un loc sau altul. Dar pe mine ma irita disparitia savoir-ului categorie grea. Este ca si cum cerul ar fi devenit de stuf.

atitudinea post-morala
ianuarie 26, 2009

Am auzit vorbindu-se pe la colturi despre o asa-numita atitudine post-morala, care ar fi specifica vremurilor noastre dezinhibate. Ma intreb insa de ce oare detabuizarea trebuie neaparat inteleasa ca o reactie post-morala! Doar fiindca termeni precum amoral sau imoral sint astazi desueti ori cel putin considerati inadecvati? Ca si cum morala ar fi o stina de oi unde lupii nu mai vin decit ca sa se plictiseasca si sa se amuze, dar in niciun caz sa mai fure vreo oaie proasta…

reputatie si percutanta
ianuarie 25, 2009

Reputatia este un soi de guma de mestecat, o mesteca destula lume, unora le intepenesc maxilarele de la atita mestecat, altii scuipa guma dupa vreun sfert de ceas, altii o lipesc sub mese si scaune etc. De aceea, reputatia este un concept elastic si permisiv, chiar daca percutanta ei depinde de context, high life, snobism, PR si altele. Ea se circumscrie intotdeauna unui panou exterior de reflectare, unde un juriu sau tribunal metaforic delimiteaza substantele glamoroase ori delabrate ale reputatiei. Merita ea sa fie nepatata, merita ea sa fie patata? Lui Dumnezeu i-ar fi placut, cred, sa fie partas la o judecata de apoi (coborita in strada) a reputatiei…

autenticitatea de dragul autenticitatii
ianuarie 23, 2009

Ce inseamna astazi sa fim autentici? Sa fim vii intr-o forma proprie noua (indiferent de ceilalti si de opinia lor, indiferent de mode) sau sa fim demonstrativi fata de ceilalti in felul in care ne infatisam cu tendinta? Exista o forma de tezism in autenticitate? Fundamentalismul de sine inseamna autenticitate? Violenti, cruzi, uriti, frumosi, idioti, inteligenti… Astazi doar pun intrebari, nu si raspund la ele.

detabuizarea discursului
ianuarie 22, 2009

Detabuizam, detabuizam, dar pina unde in chestiunea cuvintelor si a discursului? Sa fie un simptom de fapt incalculabil? Un citostatic pentru corectitudinea politica angajata si impusa oficial pe si la toate palierele vietii noastre? Obscenitatea nu mai stirneste polemici astazi (iar indignarea este retorica), doar cuvinte oarecare, amuzament, ba chiar plictis. Si atunci care este limita dulce si amiabilul zenit al obscenitatii? Nimeni nu are habar, fiindca nimeni nu isi pune problema aceasta. Drept care ar trebui ca si eu sa imi vad de ale mele.

iconografia infernala
ianuarie 20, 2009

Asistam, cu pipeta sau in doza masiva, la un fel de iconografie infernala a zilelor noastre. Idealurile sint in coma (si asa si trebuie sa fie, ca sa se mai curete de pete si minjeala!), limbajul se tot preschimba, adaptindu-se la mersul lucrurilor lingvistice inspre un argou-jargon universal (pigmentat cu termeni scurti si gituiti in limba engleza), imaginile sint agresive si practica tehnica hook, a cirligului agatator. Cred ca mi-ar place si mie sa fiu un fel de capitan Hook al limbii autohtone, in care sa-i zgiltii pe toti si sa-i zgiriu putin pe la urechi. Si asta fiindca am devenit partial alergic la iconografia infernala impusa pe toate gardurile si pe toti peretii, de parca ne-am afla deja plonjati in apocalipsa, dar intr-una pentru manechine si clone.

degenerescenta biologica
ianuarie 19, 2009

Ce-i drept e drept – daca ne uitam in jur sau si doar numai la noi, cred ca putem vorbi, intr-un anumit fel, macar simbolic, despre o forma de degenerescenta biologica inculcata prin psihic. O uritire progresiva, latenta, este detectabila pe chipurile si trupurile noastre obosite. Nu este vorba despre virsta si despre tangentele ei firesti, ci despre o uritire din pricina vietii in viteza, a abuzului de voyeurism, a frustrarilor, a unei diformitati launtrice. Cercul este concentric, asa incit nu stiu ce este de facut. Nu inseamna ca nu mai exista oameni frumosi (in sens psihic sau fizic), ci doar ca acestia sint ca acul in carul cu fin.

simulare/disimulare estetica
ianuarie 18, 2009

Acum citava vreme, cineva m-a intrebat daca lumea nu e cumva impartita, de fapt, intre simulatori si disimulatori estetici. Admit ca intrebarea respectiva m-a atins intr-un chip nelinistitor. Intrucit niciuna din ipostaze nu este fericita. Daca esti doar un simulator estetic, tot demersul tau nu este decit un artificiu de supravietuire. Daca esti doar un disimulator estetic, tot demersul tau este un artificiu de deconstructie a mecanismelor celorlalti, dar fara ca tu insuti sa ajungi la un rezultat personal ori la o solutie.

voluntarismul intelectual
ianuarie 17, 2009

Intelectualii de astazi sint voluntari sau nu sint. Iar voluntarismul a fost inventat ca un loc comun al dorintei de putere si de imagine. Nu stiu ce ar fi fost si cum ar fi fost daca voluntarismul nu ar fi existat – poate am fi devenit cu totii oblomovieni atroce, imbibati de huzur (da, am mai vorbit despre huzur, nu reiau discutia). Este limpede, insa, ca voluntarismul intelectual este un stahanovism adaptat la trecerea dintre secole si milenii si mai ales la cultura internetului care, cu viteza ei teribila, face sa zbirniie tot. Drept care zbirniim si noi.