Archive for noiembrie 2007

parsivenii
noiembrie 30, 2007

Nici birfa, nici frustrarea (si destule altele) nu ar avea suport material daca nu ar exista parsivitatea. Aceasta este o inadecvare a omului cu sine insusi si cu ceilalti, o dubla gindire (poate chiar in sens orwellian – dar hai sa lasam intelectualismele si sa vorbim simplu, pe sleau). Parsivenia este felul in care schimonoseala si grimasele sint si la suprafata, si in umbra, substratul de baza fiind ipocrizia. Obrajii nu mai sint nici imbujurati, nici albi, astazi, ci patati de tot soiul de semne ale mortii sufletesti si morale. Intrucit aceasta bintuie printre (prin) noi intens si vizibil.

Reclame

mica apocalipsa
noiembrie 29, 2007

Recitind ceea ce am scris pina acum, nu pot sa nu constat ca am oarecari tendinte „apocaliptice” in comentarii. Dar, oare, nu vremurile acestea tulburi pe care le traim, nu viteza in care se desfasoara viata, turbionar si aluvionar, mai degraba cu vicii decit cu virtuti, nu tocmai ele, vremurile acestea, ma fac sa reactionez astfel? Indignarea si inflamarea sint tocmai reactii concrete, aici si acum, la „boala” timpului nostru. In ce fel aceasta „boala” este altfel decit „bolile” secolelor trecute, e mai dificil de spus.

perspectiva
noiembrie 28, 2007

Perspectiva mea ramine in continuare sumbra. Sex, pe sec, prietenie, la repezeala, credinta, la gramada cu alte obiective, odihna, sa fim seriosi, solidaritate, nici pomeneala, singuratate, cu nemiluita, alienare, pina la satietate.

nemerniciile
noiembrie 27, 2007

E un cuvint adecvat nemernicia sau nemerniciile, pentru ca se practica astazi asa ceva chiar programatic si progresiv. E sinonim cu ticalosia, atita doar ca nemernicia vina parca mai din rarunchi, mai din maruntaie. Pentru ca astfel e si practicata nemernicia. Ea vine de undeva de foarte de jos, din om. Din ramasitele si matzele lui. Din scurgerile sau din scursorile lui.

entomologie
noiembrie 26, 2007

Atit barbatii, cit si femeile au umori. Iar acestea sint dezagreabile, dizgratioase, chiar scirboase uneori sau adesea. Daca studiezi fapturile acestea ca pe niste insecte, rezultatul nu este deloc incurajator. Ti se face pur si simplu lehamite de specia umana. Perspectiva devine, vrind-nevrind, aceea a unui entomolog – vezi nu oameni, ci lacuste, gindaci, paianjeni, plosnite etc. Care misuna, se catara, scurma, sar, hapaie… si cite si mai cite. Poate insa ca barbatii, din pacate pentru genul din care fac parte, sint chiar mai oribili decit femeile. Pentru ca sint gindaci mai frustrati decit femeile.

ezitari
noiembrie 25, 2007

Exista barbati aflati intr-o dilema teribila – nu stiu daca pot fi, daca sint cu adevarat barbati. Nu ma refer aici la vreo proiectie homosexuala (si resping ideea ca un asemenea strigoi ar bintui, chiar si efemer, mintea tuturor barbatilor), ci la ezitarile, oscilatiile si nuantele care exista in identitatea unui barbat. Acest lucru nu este nou sub soare -in lumea femeilor lucrurile se petrec la fel, si ele au dileme de identitate si faptura. Dar in cazul barbatilor lucrurile sint mai grave din pricina presiunii societatii patriarhale in care indeobste traim. Virilitatea (mentala, psihica) este un fapt pretins de la barbat – acesta TREBUIE sa fie barbat, intrucit i se da a intelege ca e musai sa fie asa ceva. Tocmai in asta sta presiunea societatii. Daca barbatului nu i s-ar forta mina in acest sens psihic, el ar fi mult mai liber sa fie barbat…

despre frustrare iar
noiembrie 24, 2007

Barbati frustrati, femei frustrate. Si unii, si altii, cu totii, manifesta un soi de isterie si de parsivenie dizgratioasa. Te uiti pe strada si vezi mai ales mutre chircite ori baloase, mutre de oameni pofticiosi, care nu au cum sa-si satisfaca pofta (nu neaparat sexuala, exista si alte pofte pe lume). Mutre de oameni (barbati si femei) care trebuie sa isi puna pofta-n cui si care din pricina acesta spumega. Scrisnesc din dinti. Sint frustrati din crestet pina in talpi. Ar vrea sa scuipe, sa loveasca. Si nu pot face asta. Atunci frustrarea creste pe dinauntrul lor ca un tsunami de puroi uman.

frustrari
noiembrie 23, 2007

Reactiile minore si majore ale vremurilor noastre sint, de obicei, de frustrare. Sintem frustrati fiindca nu sintem iubiti, pretuiti, bine platiti, recunoscuti oficial, lingusiti etc. Dar si daca am fi, tot frustrati ne-am manifesta. Intrucit acesta este simtamintul specific vremurilor pe care le traim – nimic nu ne place, totul e criticabil, strimbam din nas la orice, sintem mofturosi, bosumflati, iritabili, cusurgii. Sintem frustrati insa mai ales fiindca ni se pare ca altul, CELALALT, este mai iubit, bine platit, recunoscut oficial. Materia prima a frustrarii este gelozia si invidia, reactii omenesti, de altfel, dar care netinute in friu explodeaza dizgratios.

lejeritate
noiembrie 22, 2007

Lumea noastra nu mai prilejuieste legaturi loiale, puternice, doar chestii lejere, spumoase, la botul calului. Nu mai exista prietenii oneste, pe viata si pe moarte (decit, poate, in adolescenta, cind crezi nebuneste in ceilalti, prietenii tai, care sint chiar tu insuti transferat in ei). Astazi, exista doar relatii, amicitii contextuale si de obicei conventionale. Lipseste singele de taur din relatiile umane, lipseste limpezimea transanta si pasiunea. Pentru ca nimeni nu mai simte de fapt nimic. Simtamintele sint de mucava sau de gumilastic. Le mesteci o vreme, apoi le scuipi lejer.

pesimism si cinism
noiembrie 21, 2007

Pesimismul de odinioara (al nostru, al tuturor) s-a preschimbat de destula vreme deja in cinism. Doar pesimismul nu mai ajunge, e prea moale si dulce, numai cinismul e brut si sprintar de purulent. Iar eu nu fac exceptie de la regula.