Ce face un om plictisit, fără nici un chef de viaţă?! Scrie un blog.
7 Responses
draga Maxim,
eu locuiesc la New York si citind ceea ce scrii tu pe blog chiar ca nu-mi mai vine sa ma intorc in tara. Ce-i cu scepticismul si cinismul asta misogin? Chiar nu exista nimic de facut acolo in Romania, ceva interesant, stimulating, constructiv, creativ? Esti un tip talentat care se lasa in voia pesimismului machisto-mioritic. Imi vine sa-ti zic: “oh, please, give me a break! Get up and do something! Write a book, travel, fall in love, make kids, I don’t know, DO something!” Lamentarile astea intelctualisto-sexiste sunt paguboase zau si tu nu pari a fi un loser.
However, mi-a placut comentariul despre castitate. Acolo tonul e mai echilibrat si judecata de valoare.
draga Saviana,
multumesc pentru comentariul prompt si onest. nu cred ca sint nici machist, nici sexist, dar, fireste, respect opinia ta, pur si simplu pentru ca asa se cuvine (si pentru ca nu conteaza de fapt ce cred eu in absolut, ci doar ce cred eu aici si acum). poate ca sint mai degraba deformat de scepticism, adnotind excesiv pe marginea temei desertaciunea desertaciunilor, astfel incit eventualii mei destinatari sint sastisiti si excedati. si deocamdata nu-i nimic de facut. ca si eu fac parte din tagma lamentatilor si lamentosilor intelectuali – da, s-ar putea sa fie adevarat. loser numai eu si dumnezeu stim daca sint sau nu. si asta ramine de vazut. deocamdata tin jurnalul asta de blog tocmai ca sa nu fiu un loser. cit priveste echilibrul, cred ca nu vei putea gasi asa ceva decit in vreo ratacita gradina a desfatarilor… but not in this world. scepticismul poate fi o solutie de serviciu (chiar o scara de incendiu) deloc de lepadat. daca vrei, scepticismul este filozofia minimala nu doar a tranzitiei postcomuniste, ci si a inceputului de mileniu in tromba. desigur, sceptici au existat dintotdeauna, asa incit unul in plus sau in minus nu mai conteaza, iar maxim cel care emite maxime postmilenariste e doar un sceptic oarecare. give me a break! spui. yes, I give you a break!
fireste ca stiu ca locuiesti la New York si ca esti scriitoare, fiindca ti-am citit Proscrisa cindva.
Super blog. Mi-e teama ca ma las de plictiseala din cauza ta si trebuie sa spun ca totusi imi pare rau, nu de alta dar trebuie sa pun ceva in loc.
Mi-a facut o imensa placere sa citesc ce scrii. Voi bate zilnic la usa. Cu drag,
Malaimare
draga Maxim,
eu locuiesc la New York si citind ceea ce scrii tu pe blog chiar ca nu-mi mai vine sa ma intorc in tara. Ce-i cu scepticismul si cinismul asta misogin? Chiar nu exista nimic de facut acolo in Romania, ceva interesant, stimulating, constructiv, creativ? Esti un tip talentat care se lasa in voia pesimismului machisto-mioritic. Imi vine sa-ti zic: “oh, please, give me a break! Get up and do something! Write a book, travel, fall in love, make kids, I don’t know, DO something!” Lamentarile astea intelctualisto-sexiste sunt paguboase zau si tu nu pari a fi un loser.
However, mi-a placut comentariul despre castitate. Acolo tonul e mai echilibrat si judecata de valoare.
draga Saviana,
multumesc pentru comentariul prompt si onest. nu cred ca sint nici machist, nici sexist, dar, fireste, respect opinia ta, pur si simplu pentru ca asa se cuvine (si pentru ca nu conteaza de fapt ce cred eu in absolut, ci doar ce cred eu aici si acum). poate ca sint mai degraba deformat de scepticism, adnotind excesiv pe marginea temei desertaciunea desertaciunilor, astfel incit eventualii mei destinatari sint sastisiti si excedati. si deocamdata nu-i nimic de facut. ca si eu fac parte din tagma lamentatilor si lamentosilor intelectuali – da, s-ar putea sa fie adevarat. loser numai eu si dumnezeu stim daca sint sau nu. si asta ramine de vazut. deocamdata tin jurnalul asta de blog tocmai ca sa nu fiu un loser. cit priveste echilibrul, cred ca nu vei putea gasi asa ceva decit in vreo ratacita gradina a desfatarilor… but not in this world. scepticismul poate fi o solutie de serviciu (chiar o scara de incendiu) deloc de lepadat. daca vrei, scepticismul este filozofia minimala nu doar a tranzitiei postcomuniste, ci si a inceputului de mileniu in tromba. desigur, sceptici au existat dintotdeauna, asa incit unul in plus sau in minus nu mai conteaza, iar maxim cel care emite maxime postmilenariste e doar un sceptic oarecare. give me a break! spui. yes, I give you a break!
fireste ca stiu ca locuiesti la New York si ca esti scriitoare, fiindca ti-am citit Proscrisa cindva.
Mi-a făcut plăcere să-ţi citesc blogul.
merci, alexandru.
Super blog. Mi-e teama ca ma las de plictiseala din cauza ta si trebuie sa spun ca totusi imi pare rau, nu de alta dar trebuie sa pun ceva in loc.
Mi-a facut o imensa placere sa citesc ce scrii. Voi bate zilnic la usa. Cu drag,
Malaimare
va multumesc pentru comentariu si gentilete, domnule malaimare!