Mă lipesc de propriile mele cuvinte ca de nişte piei unsuroase: pelicula lor mă apără şi face mai puţin ezitant discursul meu. Lin şi, totuşi, fierbinte, mă simt apărat în această textură, ca un animal care se înfăşoară tocmai în arşiţă, pentru a rezista la căldura ucigătoare. Mă oblig pe mine însumi să fiu fotograf şi fotografiat în acelaşi timp.
