absenţa

Absenţa este o formă de ambiguitate în abandonarea unei alte făpturi, a unui loc sau a unui sistem (social, politic, cultural, mediatic etc.). Eu voi lipsi de-aici pînă în luna septembrie, prin urmare voi fi absent în chip internautic, fără să fiu neapărat prezent în chip tranzitiv. De identificat nu mă identific cu nimeni şi nici nu aştept ca spusele mele să fie eficace.

cine

Cine mă citeşte mă vrea.

dezinhibiţia

Dezinhibiţia este o formă de a nu mai pune ghilimele atunci cînd vorbim şi făptuim.

scrisul

Scrisul e  mai tare ca orice. Merită tot.

latrină de lux şi mic dumnezeu

Cititorul este un soi de latrină privată, de lux, a autorului. Dar este, în acelaşi timp, şi micul lui dumnezeu.

legalizarea prostitutiei

Prostitutia ar trebui să fie legalizată măcar pentru faptul că ea oricum există înăuntrul nostru ca anxiolitic.

tratative cu sine

Tratativele cu sine devin, de la un punct, preludiu pentru valorizarea unei realităţi fără apetit etic.

agonia

Agonia nu este niciodată reală cento per cento, întrucât întotdeauna există rezerve incredibile (tehnic vorbind) de supravieţuire.

scris şi teamă

Se spune că îndeajuns de mulţi autori scriu ca să nu le mai fie teamă (teamă de ei înşişi, de lume, etc.). Dar niciodată nu e limpede ori cert dacă această teamă chiar dispare prin actul scrisului. Uneori, ea pur şi simplu se înmulţeşte şi devine gigantică. Şi atunci ce-i de făcut?

noneu

Lumea devine una a noneului pe masura ce eul devine redundant, pleonastic, sufocant. Este o logica pura, fara drept de apel.